Rom 8 | RonNTR | STEP | Așadar, acum nu mai este nicio condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc potrivit firii pământești, ci potrivit Duhului.

Romans 8

Viața primită prin Duhul

1 Așadar, acum nu mai este nicio condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc potrivit firii pământești, ci potrivit Duhului. 2 Într-adevăr, legea Duhului vieții în Cristos Isus te-a eliberat de legea păcatului și a morții. 3 Căci Dumnezeu a realizat ceea ce era imposibil pentru Lege, întrucât aceasta era neputincioasă din cauza firii pământești. Trimițându-L pe Însuși Fiul Său în asemănarea firii păcătoase și din cauza păcatului, El a condamnat păcatul în firea pământească, 4 astfel încât cerința dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu potrivit firii pământești, ci potrivit Duhului.

5 Într-adevăr, cei ce trăiesc potrivit firii pământești se gândesc la lucrurile firii pământești, însă cei ce trăiesc potrivit Duhului se gândesc la lucrurile Duhului. 6 Căci gândirea firii pământești este moarte, însă gândirea Duhului este viață și pace. 7 Și aceasta deoarece gândirea firii pământești este dușmănie față de Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună. 8 Cei ce trăiesc potrivit firii pământești nu-I pot fi plăcuți lui Dumnezeu.

9 Voi însă nu trăiți potrivit firii pământești, ci potrivit Duhului, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci acesta nu este al Lui. 10 Dacă însă Cristos este în voi, trupul vostru este mort din cauza păcatului, dar Duhul este viața voastră ^{▼▼Lit.: Duhul [este] viață.}, datorită dreptății. 11 Și dacă Duhul Celui Ce L-a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, atunci Cel Ce L-a înviat pe Cristos dintre cei morți va da viață și trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuiește în voi.

12 Așadar, fraților, noi nu suntem datori firii pământești, ca să trăim potrivit ei. 13 Pentru că, dacă trăiți potrivit firii pământești, veți muri, dar dacă, prin Duhul, dați morții faptele trupului, veți trăi.

14 Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Fiindcă voi n-ați primit un duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci ați primit Duhul înfierii, ^{▼▼Adopția (înfierea) era un act juridic, cunoscut cititorilor din cultura greco-romană, prin care un tată lua sub autoritatea sa paternă un băiat sau o fată dintr-o altă familie. Cel adoptat primea același statut și aceleași drepturi ca persoanele născute în acea familie: lua numele noului părinte și devenea moștenitorul lui, rămânând unit cu părinții săi naturali doar prin legături de sânge.} prin Care strigăm: „Abba!“, adică „Tată!“. 16 Duhul Însuși depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17 Iar dacă suntem copii, suntem și moștenitori – moștenitori ai lui Dumnezeu, moștenitori împreună cu Cristos – dacă suferim într-adevăr împreună cu El, ca să fim și glorificați împreună cu El.

Gloria care ne așteaptă

18 Căci eu consider că suferințele din vremea de acum nu sunt demne să fie puse alături de gloria viitoare, care urmează să ne fie descoperită. 19 Căci și creația așteaptă cu ardoare descoperirea fiilor lui Dumnezeu, 20 întrucât creația a fost supusă deșertăciunii – nu pentru că a vrut ea, ci din cauza Celui Ce a supus-o – în speranța 21 că și creația va fi eliberată din sclavia stricăciunii pentru libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu.

22 Noi știm că, până acum, întreaga creație geme și suferă durerile nașterii. 23 Dar nu numai ea, ci și noi înșine, care avem cel dintâi rod al Duhului, gemem în noi înșine, așteptând cu ardoare înfierea, răscumpărarea trupului nostru. 24 Căci în baza acestei speranțe am fost mântuiți. Dar o speranță care se vede nu mai este speranță! Fiindcă cine mai speră în ceea ce vede deja? 25 Dacă însă sperăm în ceea ce nu vedem, atunci așteptăm cu ardoare și răbdare.

26 În același fel, Duhul ne ajută în neputința noastră, pentru că nu știm cum ar trebui să ne rugăm, ci Duhul Însuși mijlocește cu suspine nerostite. 27 Însă Cel Care cercetează inimile, cunoaște care este gândirea Duhului, pentru că Acesta mijlocește pentru sfinți în acord cu voia lui Dumnezeu.

Victorie deplină prin Cel Care ne-a iubit

28 Noi știm că toate lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemați în acord cu planul Său. 29 Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, El i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, astfel încât Acesta să fie întâiul născut dintre mai mulți frați. 30 Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat; pe aceia pe care i-a chemat, i-a și îndreptățit; iar pe aceia pe care i-a îndreptățit, i-a și glorificat.

31 Ce vom spune deci despre aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? 32 El, Care nu Și-a cruțat propriul Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, împreună cu El, toate lucrurile? 33 Cine va aduce vreo acuzație împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel Care-i îndreptățește. 34 Cine este cel care-i va condamna? Cristos Isus, Cel Care a murit și Care, mai mult decât atât, a fost înviat, este la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi. 35 Cine ne va despărți de dragostea lui Cristos? Necazul, sau dificultățile, sau persecuția, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau pericolul, sau sabia? 36 Așa cum este scris:

„Din cauza Ta suntem dați morții toată ziua,
suntem considerați ca niște oi pentru tăiere“ ^{▼▼Vezi Ps. 44:22.}.
37 Însă, în toate aceste lucruri, suntem mai mult decât învingători prin Cel Care ne-a iubit. 38 Căci sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici conducătorii, ^{▼▼Unii teologi sunt de părere că, în acest context, termenul se referă la demoni (în contrast cu îngerii menționați anterior).} nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile, 39 nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă ființă nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru!